|
||
Monitorizarea si Protectia Animalelor
Tierschutz Verein
|
Redactor: Domnule Dr. Ion Bozgă, există multi câini nevaccinaţi la momentul actual. Cine răspunde pentru acest lucru?
Prof. univ. Dr. Ion Bozgă: Simplu, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor ,care din luna martie 2015 îl are preşedinte pe Dr. Baiculescu Ion. Şaptezeci la sută din câinii ţării sunt nevaccinati antirabic şi din această situaţie periculoasă pot deriva numeroase consecinţe.
Redactor: De ce nu s-au vaccinat câinii până acum?
Prof. univ. Dr. Ion Bozgă : Câinii nu s-au vaccinat antirabic pentru că nu sunt identificaţi cu microcipuri conform Ordinului Preşedintelui ANSVSA Nr .29/2014.
Redactor: De ce nu s-au aplicat microcipuri ?
Prof. univ. Dr. Ion Bozgă: Microcipurile nu se pot aplica pe câini deoarece costă bani, iar proprietarii de la ţară nu pot să suporte contravaloarea acestora deoarece nu au veniturile necesare.
Redactor: Care este cadrul legal care impune această măsură?
Prof. univ. Dr. Ion Bozgă: Legea 258/2013 şi Ordinul Preşedintelui ANSVSA .29/2014.
Redactor: Ce prevede Legea 258/2013, la articolul 8, alineatul 4?
Prof. univ. Dr. Ion Bozgă: Proprietarii sau deţinătorii de câini ,persoane fizice sau juridice, au obligaţia identificării acestora prin microcipare sau prin alt mijloc de identificare stabilit de către Autoritatea Sanitară Veterinară şi Pentru Siguranţa Alimentelor.
Redactor: Ce prevede Ordinul 29/2014, al Preşedintelui ANSVSA?
Prof. univ. Dr. Ion Bozgă : Vaccinarea antirabică la carnasiere şi feline se efectuează în campanie şi numai la animalele identificate prin microcipare. De la aplicarea măsurii de microcipare obligatorie a câinilor din septembrie 2013, până în prezent, deci după aproape doi ani s-au microcipat şi deci s-au şi vaccinat antirabic un număr de aproape 130.000 de câini. Asta înseamnă ca din totalul de aproximativ 4.000.000 de câini existenţi, aproximativ 70% sunt nevaccinaţi antirabic .
Redactor: Cat de periculoasă este această situaţie pentru oameni?
Prof. univ. Dr. Ion Bozgă : Turbarea a fost cunoscută din cele mai vechi timpuri. În anul 1881, Pasteur şi Roux au stabilit că agentul turbării se găseşte în sistemul nervos central la animalele bolnave şi moarte prin turbare. Agentul patogen a fost denumit virus rabic. Pasteur a elaborat prima metodă ştiinţifică de imunizare antirabică. Tratamentul antirabic a fost aplicat pentru prima dată în 1883 la câini şi în 1885 la om. Animalele turbate prezintă un pericol atât pentru om , cât şi pentru celelalte animale, rabia fiind cea mai gravă zoonoză. Frecvenţa bolii variază de la o specie la alta fiind întâlnită cel mai des la câine, din cauza modului de viaţă al acestuia, în libertate sau în semilibertate. Sursele naturale ale infecţiei sunt reprezentate de animalele turbate cu forme clinice, dar şi de cele infectate cu virus rabic care nu manifestă clinic boală. Rezervorul de infecţie pentru rabie este cel silvatic (turbarea animalelor sălbatice, în special vulpi, dar şi lupi, pisici, şobolani,etc.). De asemenea , rolul principal în difuzarea şi întreţinerea rabiei revine câinilor comunitari. Modul de contaminare cu rabie de la un animal la altul sau de la animale la om se face în mod direct prin muşcătură sau zgârieturile produse de către animalele bolnave. Cele mai periculoase sunt zgârieturile de pisica, ele fiind multiple şi profunde putând leziona un număr mare de filete nervoase.
Redactor: Cum se prezintă simptomatologia la animale?
Prof. univ. Dr. Ion Bozgă: Privind simptomatologia la animale menţionăm că apariţia simptomelor marchează un stadiu evolutiv al bolii care de cele mai multe ori este fatal (mortal). Virusul atacă şi lezează sistemul nervos central care include atât encefalul (parte a creierului ) cât şi măduva spinării. Animalele pot prezenţa simptome vizibile ( câinele devine agresiv aparent fără motiv, muscă obiecte dure cu o forţă mare ce poate duce la ruperea dinţilor şi chiar fractură maxilarelor, animalul are tendinţa de a fugi de acasă şi a parcurge distanţe mari fără nici o ţintă şi dacă întâlneşte persoane sau animale le atacă, vocea este răguşită ,iar lătratul sfârşeşte, de obicei printr – un urlet prelung.
Redactor: Dar la om?
Prof. univ. Dr. Ion Bozgă: La om perioada de incubaţie a virusului rabic este de 4-6 săptămâni. În această perioadă de obicei nu este prezent nici un simptom al bolii. Primele simptome care apar includ durerea şi amorţeala la locul muşcăturii, urmate apoi de simptomatologie vagă, care poate aparea în multe alte afecţiuni şi care includ: febra, tuse sau senzaţia de gât uscat, durere, arsură mâncărime, furnicături sau amorţeală la locul muşcăturii, durere abdominală, sau nelinişte care se accentuează şi poate evolua spre agitaţie extremă,etc.
Redactor: Ce soluţii aţi încercat să găsiţi?
Prof. univ. Dr. Ion Bozgă: Cunoscând cât de mare este acest pericol privind apariţia turbării prin nevaccinarea câinilor ( existând un procent de aproximativ 70% câini nevaccinaţi antirabic ), Colegiul Medicilor Veterinari din România a cerut A.N.S.V.S.A. de mai multe ori, găsirea unei soluţii care să meargă în paralel cu microciparea câinilor. De exemplu, aplicarea de crotalii pe urechea câinilor care au un preţ foarte redus. Astfel se permitea şi vaccinarea antirabică a câinilor din gospodăriile proprietarilor săraci. Răspunsul din partea ANSVSA a fost categoric NU. Trist este că nimeni nu îşi asumă responsabilitatea în cazul unor evenimente cu urmări grave pentru sănătatea populaţiei.